duminică, 27 ianuarie 2013

Accidentul de Mihail Sebastian


Seara de 18 decembrie 1934. Nora incearca sa coboare din tramvai intre statii (cum face de fiecare data) insa aluneca si se prabuseste, usor lovita, in zapada. Un stupid accident de tramvai. Se ridica si il roaga sa o ajute pe cel mai indiferent barbat dintre toti cei care se aflau in acel tramvai. Cel mai indiferent, cel mai tacut, cel mai sters, parca cel mai trist, cel mai uracios, inchis in sine si absent om pe care l-ai putea intalni.
Asa incepe romanul lui Mihail Sebastian, care pe la jumatate mi-a devenit "cartea de pe noptiera". Niciodata pana acum n-am simtit atmosfera si vremea dintr-o carte, sentimentele personajelor, nu le-am auzit gandurile, ca acum. In Accidentul, este iarna. Iarna cu zapada, cu frig, cu felinare aprinse ce o fac sa straluceasca, cu urme de pasi ce raman bine intipariti, cu priviri de la fereastra in lungul strazilor pustii. In realitatea propriei camere este tot iarna; arunci un sal pe umeri si citesti mai departe.
O vezi pe Nora cum ajunge sprijinindu-se de Paul pana acasa, esti intrigat de faptul ca face o baie fierbinte cu el in camera de alaturi, o vezi afland ca in ziua aceea el implineste treizeci de ani, si tragandu-l intr-o sarbatorire pe care el nu o dorea neaparat, desi o savureaza. Si il mai vezi pe Paul fugind din casa Norei, si incepi sincer sa te intrebi ce este in neregula cu acest barbat.
"Neregula" este Ann, o tanara pictorita, cu care a impartasit o iubire consumanta, calatorii pe nepregatite, conversatii lungi, imbratisari nesfarsite, priviri adanci si cuvinte de alint. Care s-au evaporat odata ce Ann si-a pus cariera pe primul loc, uitand de Paul in timpul escapadelor ei, poate cu alti barbati, potentiali clienti. O "neregula" de care Paul nu se poate rupe, chiar si dupa aproape jumatate de an de cand povestea lor a luat sfarsit, pe care fuge sa o caute in locul lor preferat, despre care crede ca il asteapta acasa cand isi vede propria fereastra luminata.
E Nora insa, care simte mai mult decat ingrijorarea declarata ca el se va sinucide. Nu isi poate explica nici macar ei propriile actiuni, de ce se duce dupa el la tribunal, unde avea un proces, desi, dupa noaptea de dragoste petrecuta in casa lui, el plecase lasand un bilet indiferent.
Abia in trenul spre Brasov, in care il convinge cu greu sa se urce, impreuna cu echipamentul complet de schi proaspat cumparat, sentimentele incep sa ii devina clare; si pe drumul anevoios prin Prapastia Lupului, spre o cabana din varful muntelui. Relatia lor, impartita intre zilele in care ii este profesoara de schi si noptile in care ii este amanta, prinde molcom contur, pe fundalul povestii tulburtoare a familiei Grodeck, in casuta carora se adapostesc.
La fel de incet, cu pasi mici si nesiguri prinde contur si un nou Paul, parca salvat din calea amintirilor de Nora si de schi. Asta pana cand o intalneste din nou pe Ann, in mijlocul acelei lumi, ce fusese parca creata cu menirea de a o izgoni din tot. Totul depinde atunci de dorinta lui de a o uita si de dorinta Norei de a lupta mai departe.
"Nora, tu crezi ca schiul poate sa salveze un om? Poate sa schimbe o viata?"

vineri, 25 ianuarie 2013

Copiii libertăţii de Marc Levy

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a existat în Franţa un ansamblu de reţele clandestine care au încercat să saboteze regimul de la Vichy (între 1940 şi 1944, Franţa s-a aflat, mai întâi parţial, apoi integral, sub ocupaţie germană). Este vorba despre mişcarea de Rezistenţă care s-a opus colaboraţionismului oficial cu naziştii.
Spre deosebire de celelalte romane ale lui Marc Levy, care mizează pe ficţiune şi uneori chiar pe fantastic, Copiii libertăţii porneşte de la acest fapt real al istoriei. Autorul relatează povestea tatălui său, Raymond, şi a unchiului său, Claude, care s-au angajat în Rezistenţă înainte de a împlini 18 ani; alături de Charles, Sophie, Marc, Alonso şi alţii, fie ei francezi sau copii de emigranţi italieni, români, spanioli etc. O „bandă” de adolescenţi, plini de voie bună şi chef de viaţă – unii de-abia dacă trăiseră fiorii primei iubiri –, care fabricau bombe sau aruncau trenuri în aer animaţi de idealul de libertate. Unii au supravieţuit, alţii au murit în luptă sau au fost deportaţi la Dachau.
Romanul este scris într-un stil simplu şi plăcut, susţinut de un suspans teribil şi de o emoţie ce vă aduce lacrimi pe obraz.


Citate:

O să te iubesc mâine, fiindcă astăzi încă nu te cunosc. 

Vezi tu, pentru prietenii noştri, totul a început ca un joc de copii, un joc al unor copii care nu vor avea niciodată timp să devină adulţi.

Cu atât mai mult cu cât era la începutul după-amiezii când doi nazişti au ucis-o la colţul străzii Salcâmilor. De atunci nu-mi mai plac salcâmii.

Ce s-a întâmplat? În jurul meu totul a pierit, mi s-a furat viaţa, pur şi simplu fiindcă sunt evreu şi asta e de ajuns pentru ca o groază de oameni să-mi vrea moartea.

Va veni iar primăvara, a spus Jacques într-o zi şi acest sărut furat pe trotuarul din faţa unui spital lugubru ar putea însemna că are dreptate.

Mama ne spunea întotdeauna că viaţa nu depinde decât de speranţa pe care i-o dai.

Toţi suntem străini faţă de cineva.

- Într-o zi şi tu ai să pilotezi, Raymond, sunt sigur!
- Parcă voiai să-mi zici Jeannot până...
- Aproape că l-am câştigat, războiul, frăţioare, uită-te la dârele de pe cer. A venit iar primăvara, Jacques avea dreptate.

Sentimentele trec printre gratiile cele mai dese, călătoresc fără să le fie frică de distanţe, nu cunosc nici barierele lingvistice sau religioase, se întâlnesc dincolo de închisorile inventate de oameni.

Jacques avea dreptate, venise iar primăvara... şi am simţit cum fratele meu mă strânge de mână.

În acest câmp cu paie, fratele meu şi cu mine eram şi aveam să rămânem doi copii ai libertăţii, rătăciţi printre şaizeci de mii de morţi.


Iubitul virtual de Kate Brian(Romance)


Cartea prezinta la inceput viata tipica a unor adolescenti americani. Dar cand Isabelle ramane fara partener iar balul de absolvire este cel la care a visat inca din clasa a IX-a, haosul se declanseaza. Vivi, prietena ei, impreuna cu Lane, pun la cale un plan nebunesc. Acela de a-i crea Isabellei un prieten virtual prin care sa-l uite pe fostul iubit.
Cu putin ajutor din partea site-ului Myspace apare Brandon, baiatul perfect. Dar Isabelle este de multe ori tentata sa se intoarca la fostul ei, desi Brandon reuseste sa o cucereasca, iar Vivi hotaraste ca trebuie sa gaseasca un baiat care sa joace rolul lui Brandon si sa o duca pe Isabelle la bal. Dupa lungi cautari, il atrag in planul lor pe Jonathan, un baiat sexy de la alt liceu. Cele doua prietene il instruiesc pe acesta, il obliga sa vada serialele si cartile preferate ale Isabellei, urmand ca la intalnirea cu ea sa ii cumpere hainele potrivite. Doar ca pe parcursul intregului plan, Vivi se indragosteste de Jonathan.
Balul de absolvire se apropie si se pare ca este un esec pentru Lane si Vivi, dar de vis pentru Isabelle care ajunge sa mearga impreuna cu “Brandon”. Era inevitabil ca Jonathan sa se desparta de Isabelle in acea seara, spunandu-i ca pleaca sa urmeze conservatorul in Paris iar Isabelle se pare ca urmatoarea zi le anunta pe prietenele ei ca este la aeroport.
Dintre toate personajele am iubit-o pe Lane care era indragostita de Curtis, vecinul si prietenul ei, dar ii era frica sa-i spuna ce simte caci el ar fi putut sa nu aiba aceleasi sentimente si sa se strice astfel prietenia lor. Vivi mi s-a parut de-a dreptul recalcitranta, rea si cu gura mare iar pe Isabelle am urat-o fiind mult prea superficiala, credula, genul acela de fata perfecta.
Cartea este usor de citit, cu un stil simplu, jucaus. Nu este o carte geniala, poate e chiar mediocra. Dar prezinta viata incurcata a adolescentelor, viata ce doar pare incurcata si grea. Balurile, iubitul perfect si faptele grosolane facute de baieti, toate acestea se gasesc aici.