"O zi" de David Nicholls

O zi. Ce semnicație poate avea o zi pentru un om? Niciuna, dar în același timp poate fi ceea ce îl definește. Într-o zi, o persoană poate să treaca prin foarte multe experiențe care determină destinul și menirea lui. Poate să regăsească un bun prieten, sau să se îndrăgostească de sufletul ei pereche, sau să aducă pe lume o altă ființă pe care o va iubi necodiționat de la primele secunde ale vieții ei… și totuși… o zi poate însemna răscrucea care s-a poziționat pe drumurile noastre, un obstacol de care nu putem trece cu usurință, iar acea zi va fi pentru totdeauna o zi în care ne vom aminti și vom fi conștienți cu aceeași intensitate de cele întâmplate. Doar o zi…

În doar o zi este suficient să cunoaștem viața lui Em și Dex, Dex și Em, personajele care au intrat fără să își ceară voie în sufletul meu pentru vecie.

Cartea “O zi” este printre cărtile mele favorite pe care o voi citi fiind bătrânică, tot cu aceeași pasiune cu care a fost răsfoită până la final de mâinile mele entuziasmate. 

Povestea ce se ruleaza în carte este, pot spune, o poveste clasică între doi prieteni, fată și băiat. Însă modul autorului de a contura aceste personaje, m-au făcut să mărturisesc că este o poveste complexă care mi-a adus atât lacrimi de fericire, cât și de durere. De ce? Ar face orice cititor să se simta aproape față de Emma și Dexter, un prieten comun de-a lor deoarece caracterele lor sunt atât de realiste, încât poți să simți cu ușurință că sunt prietenii tăi buni, sau chiar să te regăsești cu exactitate în unul dintre ei.

După cum spuneam, este vorba despre o prietenie atât de ciudată, între o fată și un băiat. Spun ciudată pentru că mulți ar fi declarat cu mâna pe inimă ca o astfel de prietenie între două persoane aproape total opuse, nu poate exista. De aceea consider faptul ca exact această diferență între personalitățile lor, i-a determinat să se înțeleagă atât de bine și să se ajute reciproc, găsind putere unul în fiecare, completându-se reciproc pentru a reuși să parcurga cu pași îndrăzneți în lumea care îi așteaptă.

15 iulie 1988 este ziua în care Emma și Dexter se întâlnesc în noaptea de după absolvirea  universității. Fără să își dea seama, această dată va însemna totul pentru ei deoarece astfel sunt povestite peripețiile prin care vor trece împreună: speranțe  și oportunități ratate, zâmbete și lacrimi, certuri și împăcări, succese și eșecuri; toate acestea fiind dezvăluite prin frânturi de viață surprinse în aceeași zi de 15 iulie.

Din aceea noapte a anului 1988, amândoi merg pe drumurile lor în viață, însă nu încetează niciodată să vorbească. În timp ce Emma are planuri mărețe ce nu cuprinde doar persoana însăși ci și o mică parte din lume, Dexter caută cât mai multe oportunități de a se distra, simțind că doar așa lumea va fi a lui.

Dacă ar fi să reprezint printr-un grafic viața celor doi prieteni, împreună cu linia de viață a Emmei și cea a lui  Dexter, mișcându-se  cu scopul de a arăta performanța atât pe plan profesional cât și sentimental pe parcursul vieții, ați observa că cele două linii intotdeauna par paralele, aproape niciodata întâlnindu-se…  aproape:).

Cum reușesc să aibă o relație atât de strânsă, fiind atât de diferiți? Ce se întâmplă când în cele din urmă ating apogeul prieteniei adevărate? Va crește prietenia lor, transformându-se în ceva mai mult sau vor lăsa lucrurile să meargă în linie dreaptă? Ce consecințe vor avea alegerile fiecăruia asupra vieții și prieteniei lor? Veți afla în fiecare dată de 15 iulie, pe parcursul a douăzeci de ani.

Yakuza Moon de Shoko Tendo

Memoriile unei fiice de gangster.

De obicei imi este destul de usor sa scriu despre cartile pe care le citesc. Pot fi bune, pot fi mai putin bune, cuvintele imi vin. Cu Yakuza Moon se pare ca nu merge asa usor. Am inceput de saptamana trecuta sa lucrez la recenzie, insa de fiecare data cand ma apucam sa scriu, sfarseam prin a sterge tot… De ce? Poate pentru ca am realizat abia dupa ce am citit-o ca nu e fictiune. M-a frapat. 

Neavand in minte constientizarea realitatii intamplarilor, povestea e cutremuratoare, insa reusesti la final sa o trimiti in sertarul cu fictiune. Shoko Tendo este fiica unui fost yakuza – un gangster japonez. Viata ei are un curs destul de ciudat, tumultuos. E o furtuna intr-un pahar cu apa care te sufoca pe tine ca cititor. Pe cand alte fetite de varsta ei inca se mai jucau cu papusile, ea este tarata in viata de noapte de sora ei mai mare, Maki. Se da drept majora – cum poate un copil de 12 ani sa para major? – si este incantata de viata de yanki pe care o au noii ei prieteni. Acestia par a fi rupti din anime-urile japoneze, Shoko devenind in scurt timp una dintre ei – cu parul decolorat cu peroxid si haine in culori stridente. Faptul ca tatal ei este un yakuza o afecteaza direct, impingand-o spre o revolta continua si profita de noua ei atitudine yanki pentru a-i reduce la tacere pe cei care ii critica familia si implicit pe ea.

Dorinta continua de distractie sau falimentul familiei face din Shoko o mica delicventa. Aceasta cosuma peroxid, alcool, are un comportament agresiv si ajunge la inchisoare. Cand iese, in loc sa se intoarca in sanul familiei, isi reia activitatea de rebela. Drogurile iau locul halucinogenelor usoare si ajunge sa-si administreze cel mai tare drog din Japonia – Shabu, o combinatie de metamfetamine si heroina, cu efecte de exacerbare a sexualitatii.

Shoko este genul de personaj pe care il compatimesti. Iti doresti sa se indrepte, sa se ridice si sa fie din nou bun. Face alegeri total gresite, insa nu ai puterea sa-l judeci. Am sperat la fiecare “abatere” ca se va indrepta, ca va face ceva sa iasa din viata ei lipsita de sens si plina numai de dependente – bautura, droguri, barbati, sex – dar ea, Shoko, se afunda mai rau. Faptul ca se dedica meseriei de dama de companie o pune apoi intr-o lumina mai buna, asta tinand cont de faptul ca in Japonia este un job destul de onorabil.

Cu toate abaterile ei, am reusit sa descopar acea parte frumoasa pe care speram sa o aiba. Insa acea parte din ea era trista, dezamagita de lipsa de iubire… In fiecare barbat cu care a fost a cautat iubire. S-a ales cu iluzia ei, de multe ori cu batai groaznice, violuri si o fuga continua spre o alta lume, o lume anesteziata de efectul drogurilor.

Ma asteptam la un altfel de final, pe masura intamplarilor descrise, insa e neasteptat de calm. Ma asteptam la o explozie finala, insa e un nou inceput. Este un nou drum pe care porneste Shoko ca si scriitoare. Yakuza moon este prima ei carte, o istorisire a unei vieti incercate. Este o carte scrisa fara pretentii literare pe care o vad acum ca pe o destainuire a propriului suflet din dorinta de a se elibera de trecut.

Totusi… Cata fictiune si cata realitate? Asta e intrebarea pe care mi-am pus-o inainte de a afla ca e realitatea autoarei (la inceput nu am dat importanta “reclamei” facuta cartii). Oricum ar fi, e o poveste terifianta. Am parcurs paginile cu o doza destul de mare de scepticism si asta pentru ca intamplarile erau cu mult prea dure pentru a fi adevarate. Am vazut apoi si poze cu autoarea… Tatuajul este fantastic! Cred ca este una dintre putinele carti a carei coperta m-a cutremurat, dar la final. Fata de pe coperta este Shoko, tatuajul este real, lucru care da o senzatie ciudata. Povestea ei prinde viata doar privind coperta cartii, privind-o pe ea…

Dumineca Orbului de Cezar Petrescu

Romanul lui Cezar Petrescu, Dumineca Orbului, este povestea unei singure zile spusă din punctul de vedere a două destine care se întâlnesc din greşeală pe un peron din Bucureşti. Dacă la prima vedere este un roman de dragoste, acesta este de fapt romanul destinelor neîmplinite, orelor pierdute şi a dramelor fiecărui personaj.

Sergiu Miclăuş trebuie să împace în aceeaşi zi şi înmormântarea şi nunta prietenei Ginei. Neşansa face ca acesta să întârzie prea mult, iar iubirea să-i scape printre degete. Lumea Ginei este casa de păpuşi a lui tanti Catriona, dezordinea lăsată dimineaţa înainte de plecare, inocenţa şi lumina soarelui. Aici nimic rău nu poate pătrunde. Când Gina pleacă la nuntă fără Sergiu (care întârziase la întâlnire), tanti Catriona se hotărăşte să-l gonească pe tânăr, care atunci când ajunge la Gina acasă crede minciunile femeii şi pleacă fără să se întoarcă înapoi.

Dumineca Orbului se desfăşoară pe două paliere: viaţa lui Sergiu Miclăuş şi înmormântarea grandioasă a Sandei, mama vitregă a lui Sergiu, şi duminica Ginei care realizează că prietena care se căsătorea nu mai este cea pe care o cunoştea. Punctul culminant al romanului îl reprezintă ora 17:30 când Gina realizează că Sergiu nu mai vine şi pleacă singură la nuntă şi câteva ore mai târziu când Sergiu renunţă la viitorul promis în dimineaţa venirii sale la Bucureşti.

Duminica Orbului este ziua în care fiecare dintre personajele romanului nu văd, singurul care are această capacitate fiind orbul din colţul bisericii care se roagă pentru cei care l-au milostit. Sergiu Miclăuş nu vede ajutorul cerut de tatăl său, Gina se pierde în braţele unui fost iubit pentru a-l uita pe Sergiu, Tatileon încearcă să şteargă ultimii ani alături de Sanda, tanti Catriona nu izbuteşte să înţeleagă simţămintele sincere ale lui Sergiu şi ale Ginei. Nici chiar servitorul Matei nu o poate vedea pe nevasta pe care o caută de atâţia ani, care este nici mai mult, nici mai puţin decât femeia de casă a lui tanti Catriona. Astfel, fiecare dintre personaje îşi înfruntă destinul şi-şi alege o cale în funcţie de noroc. Dimineaţa următoare nu mai este importantă pentru economia romanului, tot ce contează acum este modul în care destinul fiecăruia este influenţat de alegerile greşite. Iar nerăbdarea şi timpul pierdut face ca în final să întrerupă o relaţie care nici nu a început.