„Pânză de păianjen” de
Cella Serghi este unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din
literatura romana, fiind comparat de Cleopatra Lorintiu, cea care a scris
prefata romanului, cu „Pe aripile vantului” de Margaret Mitchell „Aceeasi forta
epica, aceeasi curgere a personajului, acelasi tip de feminitate care lupta si
trebuie sa invinga”.
Penduland intre spatiul vrajit de emotie de la Balcik si
farmecul Bucurestiului interbelic, personajul principal, Diana Slavu isi
traieste iubirile cu teama si demnitate, luptand totodata cu dorinta de evadare
dintr-o existenta cenusie ca o panza de paianjen. Personajul in jurul caruia se
invarte toata actiunea si toate framantarile Dianei, care participa extrem de
putin la actiunea propriu-zisa a romanului, fiind conturat doar din
confesiunile Dianei, este Petru Barbu, un pictor misterios de care Diana se indragosteste
in adolescenta pe cand se afla la Mangalia, devenind modelul barbatului pe care
il va cauta in toti barbatii pe care ii va intalni ulterior.
Romanul este totodata o incursiune in copilaria,
adolescenta si tineretea Dianei. Confesiunile Dianei sunt relatate prin ochii
prietenei sale de suflet, Ilinca Dima, care face cunoscute cititorului
copilaria trista si saracacioasa a Dianei, adolescenta marcata de pasiunea
pentru Petre Barbu, maturizarea sa timpurie, incercand sa isi croiasca un drum
intr-o societate care marginaliza „fetele fara zestre”, casatoria cu Michi, o
fire total opusa Dianei. Situatia financiara extrem de dificila, dezvolta in
Diana Slavu o latura misterioasa, foarte greu de dezvaluit. Din cauza
conditiilor paupere de acasa este nevoita sa refuze invitatiile prietenilor
sai, de teama ca la randul ei va fi nevoita sa le faca astfel de invitatii.
Desi il accepta pe
Michi ca sot, avand o influenta linistitoare asupra temperamentului Dianei,
aceasta se va pierde curand, facand-o pe Diana sa se reintoarca la Balcik unde
il va cunoaste pe Alex Dobrescu si de care se va indragosti. Astfel Diana se va
vedea prinsa ca intr-o panza de paianjen intre iubirea pentru Alex, teama de
a-l rani si de a-l pierde pe Michi si imaginea inca prezenta in sufletul sau a
lui Petre Barbu. Dorind sa se indeparteze de tot acest zbucium, renunta si la
Alex si la Michi prin plecare la Paris, unde nu va ajunge, intorcandu-se peste
10 zile. Va infrunta singuratatea si dorinta de a-l vedea pe Michi.
Sfarsitul romanului nu este
unul neaparat clasic si fericit, dar este incarcat de optimismul unui nou
inceput.
A trecut ceva de când am citit cartea. Mi s-a părut interesantă, dar nu pot să spun că mi-a plăcut cu adevărat
RăspundețiȘtergereEu am adorat-o. Are o atmosfera aparte. Oricum .. ma bucur ca ai pus un comentariu. Nu ma asteptam. Blogul e acum pt lucrarea de atestat. :)) <3
RăspundețiȘtergereE printre cartile mele preferate, daca nu cea mai.... E pur si simplu superba, nu poti s anu o iubesti, mai ales ca actiunea se petrece la amlul marii. Cela Serghi e o scriitoare geniala! :x
RăspundețiȘtergereStilul ei seamana cu cel al lui Mihail Sebastian... si hm.. am fost de multe ori la mare, cunosc marea de cand inca nu stiam sa vorbesc si totusi uneori nu am vazut-o atat de frumoasa.
Ștergere