Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă de Haruki Murakami

În Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, Haruki Murakami îşi dezvăluie o cu totul altă faţă, o latură a personalităţii care pe mine m-a surprins foarte tare, fiind obişnuită cu stilul metropolitano-fantastic al romanelor sale fantasy desprinse dintr-o Japonie cosmopolită şi occidentalizată. De această dată stilul său este clar şi simplu, fără fraze alambicate, însă de o profunzime limpede, cu metafore şi aforisme ce îndeamnă la meditaţie asupra sensului existenţei fiecăruia dintre noi.

Aşa cum mărturiseşte însuşi scriitorul în prefaţa romanului său, această scriere reprezintă însumarea gândurilor sale scrijelite de-a lungul anilor în care şi-a măsurat existenţa între maratoane şi cărţi publicate, conferinţe şi cursuri, călătorii în SUA şi Hawaii. Autenticitatea notiţelor este dată tocmai de modul în care au fost rearanjate pentru a crea acest roman autobiografic, întrucât capitolele marchează un alt colţ al lumii în care Murakami se afla, cât şi data. Astfel, cele 9 capitole se derulează între 5 august 2005 şi 1 octombrie 2006 şi prezintă cursul neclintit al zilelor de antrenamente asidue pentru un nou maraton. Alegoria alergatului de cursă lungă pentru a prezenta "meseria" de scriitor este una cât se poate de interesantă, pentru că, aşa cum alege şi Murakami drept motto citatul despre suferinţa ca opţiune, tot astfel pot spune şi eu că cele două profesii reprezintă un tip de suferinţă voită, prin alergat împingându-şi limitele trupeşti, iar prin scris pe cele spirituale şi imaginative.

Mai mult decât atât, alergatul devine o disciplină autoimpusă drept condiţie pentru a putea crea opere valoroase, romane pline de semnificaţii, pentru a putea accesa resursele stocate adânc în interior - Murakami, de altfel, consideră scrisul drept o activitate solicitantă şi din punct de vedere fizic, tocmai pentru că îşi petrece numeroase ore la birou, concentrat în acelaşi punct, antrenându-şi mintea, dar şi trupul, încordându-şi fiecare muşchi pentru a pune în mişcare resorturile talentului. Acţiunea de a scrie devine, deci, o acţiune extrem de disciplinată, contrazicând imaginea scriitorului ca persoană neglijentă şi viciată. El afirmă, la un moment dat, în acest roman, că este încântat să ofere această nouă perspectivă asupra imaginii autorului, întrucât în Japonia rezidă stereotipul creatorului dezordonat şi dezorganizat.

Dar care sunt cauzele care au declanşat nevoia de a alerga şi de a scrie, până la urmă? Murakami nu dă o explicaţie punctuală, ci le prezintă drept nevoi ce s-au născut brusc, pe care le-a conştientizat, îndrăgit şi urmat (a renunţat chiar la barul său de jazz, afacere foarte profitabilă pe vremea aceea, pentru a se dedica întrutotul scrisului), cu toată puterea şi cu avânt, lăsând în urmă un stil de viaţă pentru a adopta unul complet opus, dar căruia i-a rămas fidel până în ziua de azi. Nevoia de a scrie s-a declanşat în momentele de alergare, când mintea se elibera de constrângerile cotidiene şi descătuşa imagini, idei şi personaje, alergatul devenind, în final, cauză şi efect pentru scris: Majoritatea lucrurilor pe care le ştiu despre scris le-am învăţat alergând în fiecare dimineaţă este subtitlul unuia dintre capitolele-mărturii.

Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă este o explicaţie subtilă a transformării lui Murakami într-un scriitor de succes, într-un atlet cu scopuri înalte, într-un filosof - cartea trebuie citită pentru că îndeamnă la meditaţie, pentru că pune în discuţie numeroase teme cărora nu le dă un răspuns general valabil, ci propriul răspuns (alergatul devine metodă de psihanaliză şi de redescoperire sau descoperire a valenţelor multiple pe care sinele le îmbracă) cum ar fi autocunoaşterea, scopul nostru în lume, depăşirea limitelor, creaţia etc. Dacă l-aţi mai citit pe Murakami este cu atât mai necesară citirea acestui roman autobiografic, pentru că veţi afla lucruri inedite despre "maniile" sale ca scriitor, pentru că va fi un prim contact cu mintea autorului, lucidă şi ordonată (contrar aşteptărilor mele), pentru că va fi o adevărată revelaţie.